În 1968, psihiatrul Stephen Karpmann descria, pentru prima dată, cel mai răspândit model de relații între oameni, și anume Triunghiul Dramatic Karpmann. În acest triunghi există un agresor, o victimă și un salvator, iar la un moment dat fiecare dintre ei își pot schimba rolurile. Ce nu se schimbă este durerea pe care o aduce fiecare atât pentru ei, cât și pentru cei din jur. Victima de azi, poate fi persecutorul de mai târziu sau salvatorul.

Persecutorul va folosi violență pentru a intimida, pentru a-și menține puterea și controlul asupra unei alte persoane, pentru a o constrânge să i se supună. Persecutor nu este doar o persoană străină, el poate fi iubitul, soțul, tatăl, fratele, mama, etc, adică poate fi persoana în care noi avem încredere, de la care așteptăm iubire și protecție.

Persectorul este de cele mai multe ori manipulator și poate creea codependență, acuză victima ca fiind vinovată obligându-l să fie agresiv. „Tu ești vinovat/ă!”, „Mă obligi să te bat!”, „Dacă nu te-ai comporta așa nici eu nu te-aș bate.”

Victimă poate fi orice persoană agresată fizic sau psihic, indiferent de gen sau vârstă. Un adult ce a fost o victimă în copilărie poate deveni persecutorul/agresorul de mai târziu, deoarece tindem să copiem comportamentul părinților noștri sau poate suferim de sindromul salvatorului. Victima va fi în căutarea unui salvator, care în unele cazuri îi va menține gândirea distructivă.

Victima are tendința de a se considera slabă, vinovată, rușinată și va avea tendița de a ascunde agresiunile la care este supusă și va ieși greu din relație. În ea se dă o luptă permanentă, este blocată la acest nivel și, deși are soluții de a ieși din relația traumatizantă, ea nu va face nimic în acest sens. Uneori, mamele mai găsesc puterea de a ieși pentru protejarea copiilor, însă sunt și mame ale căror copilării au fost guvernate de un părinte abuziv și atunci se vor complace în relația distructivă.

Salvatorul este persoana care dorește să ajute pe cei din jur și se oferă și când nu i se cere ajutorul. Dacă am sesizat că ne-am atribuit rolul de salvator, ar fi bine să trecem prin filtrul gândirii comportamentul nostru și acțiunile noastre, așteptăm să ni se ceară ajutorul, să nu ne mai oferim.

Un rol sau altul este determinat de un model sau o situație trăită din perioada copilăriei. Copiii copiază modelul familiei, se vor comporta ca și părintele-model, pentru că ei nu știu altceva, nu au văzut altceva. Ne alegem partenerul/partenera „după chipul și asemănarea” mamei/tatălui.

Dacă vă aflați într-o relație abuzivă analizați-vă comportmentul, analizați comportamentul celor din familia dumneavoastră și identificați în care din cele trei roluri vă aflați: victimă, salvator sau persecutor. Apoi gândiți-vă la soluțiile ce vă pot scoate din acest triunghi dramatic pentru a va putea „croșeta„ relații sănătoase. Întotdeauna veți găsi persoane care să vă ajute, să vă scoată din triunghi, este necesar doar să constientizati ca exista o problema, ca nu aveti nicio vina pentru asta si in cele din urma sa cereti ajutorul unui specialist.

Proiect derulat de Asociația Dezvoltare și Psihoterapie prin Acțiune în parteneriat cu Norsk Moreno Institutt cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

Bătaia nu este ruptă din rai!

https://depsi.ro/bataia-nu-este-rupta-din-rai/

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.